Partea I: Copiii din clasele primare (6-11 ani)
În clasele primare, copilul se află într-o perioadă de dezvoltare esențială: curiozitatea e mare, dorința de afirmare prinde contur, iar nevoia de siguranță emoțională rămâne la fel de puternică. Pentru părintele care vrea să-l susțină într-un mod echilibrat, această etapă e un prilej grozav de a cultiva rutine, autonomie și un sentiment de responsabilitate care va conta enorm mai târziu.
Organizarea programului școlar și extrașcolar
La aceste vârste, copiii au nevoie de predictibilitate. Un program stabil, care alternează perioade de concentrare cu timp de joacă liberă, este esențial pentru dezvoltarea echilibrată a atenției, memoriei și a stimei de sine. Controlul excesiv asupra fiecărei activități poate genera rezistență sau anxietate, dar lipsa completă a structurii poate crea haos.
Sugestie: stabiliți împreună (părinte-copil) o rutină zilnică, cu orare vizuale sau simbolice pentru cei mai mici, astfel încât copilul să devină participant activ, nu doar executant.
Ce așteptări să am de la el la început de an?
Părintele poate simți nevoia să controleze notele, performanțele, “încadrarea” într-un standard ideal. Dar între 6 și 11 ani, accentul ar trebui pus pe:
- formarea de obiceiuri bune de lucru (atenție, perseverență, respectarea indicațiilor),
- dezvoltarea bucuriei de a învăța, nu pe rezultat,
- răbdare față de ritmul individual al copilului.
Așteptările rezonabile presupun să încurajăm efortul, nu perfecțiunea. Să lăudăm procesul și progresul, nu doar produsul.
Cât de multe activități extrașcolare? Cum le aleg?
Până la 11 ani, copiii au nevoie de diversitate, explorare, dar și de spații libere pentru plictiseală creativă. Un program supraîncărcat poate epuiza copilul, chiar dacă pare “pregătit pentru orice”.
Alege activități care:
- nu dublează presiunea academică,
- stimulează plăcerea și curiozitatea naturală,
- includ mișcare, joc, creație.
2 activități săptămânale sunt suficiente pentru majoritatea copiilor, cu un spațiu rezonabil pentru ajustări pe parcurs.
Timpul de ecrane – când, cât, cum?
La această vârstă, copiii sunt extrem de atrași de tehnologie, dar autoreglarea nu este încă dezvoltată. De aceea, părintele are un rol important în a seta limite clare. Specialiștii recomandă maximum 1-2 ore pe zi de timp de ecran recreativ (TV, jocuri, desene, video), în afara sarcinilor școlare. E esențial ca acest timp să fie supravegheat și preferabil programat după ce copilul și-a îndeplinit temele și activitățile de bază. Un principiu simplu: “joacă, mișcare, teme – apoi ecran”. La fel de important este ca părintele să discute împreună cu copilul despre ce urmărește online, cultivând discernământul și responsabilitatea digitală, nu doar impunând restricții.
Când încep să mă îngrijorez?
Semnale de alarmă care merită atenție:
- evitarea constantă a școlii,
- somatizări frecvente (“mă doare burta”, fără cauze medicale),
- schimbări bruște de comportament (agresivitate, izolare),
- perfecționism excesiv sau anxietate crescută la teme sau evaluări.
Toate acestea pot semnala un dezechilibru emoțional sau o presiune prea mare. Implicarea părintelui, cu empatie și deschidere, poate face diferența. Această etapă nu este despre “a-ți controla copilul”, ci despre a-l ajuta să se autoregleze singur. Limitele rezonabile sunt punți de sprijin, nu ziduri. Iar așteptările bine calibrate devin spații de creștere, nu surse de anxietate.